stau şi aştept ca cineva să trecă prin aceste locuri
pe unde mergeam odată fără să aud clopotul biserici
care se auzea doar în zilele de sărbătoare
ţi-am spus că nu ai ce căuta prin aceste locuri
nu vezi că frunza şi-a pierdut culoarea şi mirosul
adi.da ştiu cum mă cheamă.ţie cum îţi zice?
mă aşez la masă şi iau sticla de Jack
îmi torn în pahar şi apoi stau ce stau dar nu pot să beau
eu dacă aş fi în locul tău mi-aş cumpăra o vilă
undeva între rai şi iad că am auzit că pământul acolo arde
în geam bate cu mâinile ude cineva
iară a venit neinvitat
şi a plecat uscat.
agatho
20 septembrie, 2008 la 12:49 am |
îmi place poezia. Cred că cel mai interesant la o poezie este faptul că îţi stârneşte interesul s-o citeşti a doua oară şi asta stârneşte acest interes.
aparent par nişte cuvinte aruncate în vânt, fără prea multă logică, însă la a doua citire începe să capete sensul pe care îl avea. E interesant că arde pământul între rai şi iad, nu ştiu dacă acolo este pământ..
oricum, ultima strofă este mortală :d
20 septembrie, 2008 la 8:06 am |
Sal.Ma bucur ca ai trecut prin pagina aceasta si de commul lasat.Asa e poezia mea, niste cuvinte aruncate dar ca sa intelegi totul trebuie sa citesti cu atentie, e o intreag poveste.Acel pamant din rai e pamantul acestui rai si iad care exista aci intre oameni.Multumesc inca odata si te mai astept pe aci.Mai tinem legatura….ne mai citim.:D
20 septembrie, 2008 la 10:15 pm |
tu consolezi pe toti: caci toti pleaca de la tine cu mainile uscate [caci se zice ca daca gresesti iti murdaresti mainile...si deci prin consolare orice greseala/suferinta se amelioreaza]
dar cei neinvitati in casa ta, ce bat in geam cu mainile ude, uita ca si tu ai nevoie de consolare, de ascultare…
asa ca gasesti o bucata de hartie [un "new file in word"] si iti imprimi singuratatea [in care Jack-ul nu iti intinde mana de care ai nevoie, iar cararea nu iti aduce Omul care sa te inteleaga]
transcriu sec: poteca nu mai are culoare [poteca = viata mea] ce cauti pe cararea asta? pleaca! …iau jack-ul..dar e prea tarziu…sunt singur..sau nu! vin altii cu nevoi mai mari … trebuie sa-i ajut.. apoi poate oi mai vedea de mine…de mai e timp…
[eu asa vad poemul asta - poate cam greu mi-am redat gandurile]
bravo adi!
26 septembrie, 2008 la 12:10 am |
[...] şi a plecat uscat. Găsită într-o noapte când tropăiam prin blogosferă. [...]
26 septembrie, 2008 la 3:09 pm |
Ms de atentia acordata……mi de multumiri…..o sa dau si eu acces direct linkului tau pe blogul meu….