noaptea nu e decât un drum pe care dacă mergi îţi pierzi paşii

de mic copil am învăţat să îmi număr paşii
doar cei făcuţi ca şi cum/bătrâne ca şi cum alături de mine ai fi tu
când primul pas e cel mai important
e ca atunci când alergi grăbit să prinzi trenul
dar nu realizezi că în urma paşilor tăi calci tu

ziua nu e decât un drum pe care dacă mergi vei găsi calea

încă mai am vise în care se face că cineva îmi strigă invers numele
încă mai merg pe drum fără să realizez că nu ştiu pe ce stradă sunt
ştiu că va veni ziua în care o să trebuiască să îmi privesc mâinile
în care o să mă tem să mă mai privesc în oglindă
e ca atunci când vrei să treci drumul dar culoarea semaforului e tot pe roşu

stelele sunt ca nişte copii care se joacă în parc ca mai apoi pentru o clipă de neatenţie să dispară

în fiecare dimineaţă îmi beau cafeaua
cu aceeasi plăcere cu care îmi scriu pe foaie numele
în fiecare dimineaţă îmi fumez ţigara
cu aceeasi plăcere cu care numele meu apare pe o foaie
aşa cum ultimul lucru făcut a fost să îmi urmez paşii în viaţă

acesta e ultimul poem pe care îl scriu
gata!trebuie să închei aici
dar vă promit data viitoare o să revin cu un poem mai bun