am ales calea cea mai bună
unde am să îngrop ţinereţea
pentru îmbătrânirea omului.

de când am aşteptat să mă înfăşor în giulgiu
un giulgiu alb ros de viaţă,
mă strânge trupul
de parcă cineva ar vrea să iasă din mine
acum când mai am un pic din lume.

străbat razele soarelui cu trupul
dar drumul ales nu-mi acoperă toată fiinţa
de aceea poate ar trebuii să mă opresc aici,
înainte să se piardă amintirea
înainte să renască suferinţa.